Cuvinte care curg...

...asa cum picaturile de ploaie curg pe parbriz. Sunetul motorului e singurul care imi impartaseste gandurile. Tu stai si nu spui nimic. Intre timp visez la o plaja albastra cu nori de puf si nisip fin. Vad umbrelute impletite si vad muzica. O simt... Curge lin ca si picaturile de ploaie care se intetesc in palma mea. Pasii imi clipocesc prin baltoacele din drum. Trotuarul pare ca nu se mai sfarseste. Curcubeul imi face cu mina. Inca putin si dau de soare. Zambetul tau ma stinjeneste. Imi vine sa imi acopar obrajii, sa nu te atinga caldura lor.
Poate maine nu vei mai spune nimic. Poate imi vei spune totul. Ca atunci cand am fost pe Luna si am mincat maciese. Erau dulci si ma intepau. Tie nu ti-au placut atat de mult. Dar te-am convins ca sunt bune. Acum nu mai pot pleca pe Luna. De fiecare data cand esti absent Luna imi pare tot mai departe.
Iti amintesti cand mi-ai spart dimineata cu vocea ta? Vocea ta... abia daca mi-o mai amintesc. In acea dimineata mi s-a parut ca visez. Si cand am coborat, erai tu, atat de firesc. Mi-ai adus maciese. Ce bune au fost! Mi-ai povestit atunci cum se imbata parfumul noptii cu sunetul diminetii, si mi-ai mai spus ca nu ai mai fost cu cineva pina atunci pe Luna. Imi parea dupa cum am mai spus, un vis.
Mi-am stricat umbrela galbena. Acum ma uda ploaia. M-am saturat de ploaie chiar daca picaturile ei curg lin. Ti-am spus vreodata ca sunt frumoasa? Ti-am spus ca imi plac ochii mei? Am cele mai frumoase maini... de cand te-am atins pe tine, si de cand te vad mai mereu ochii-mi au capatat o stralucire stranie si de atunci mi-ai spus ca sunt si mai frumoasa decat ieri.
De ce te uiti la mine? Traficul e infernal si ploaia nu inceteaza. Cand ai venit tu, am crezut ca te cunosc de undeva. Te cunoasteam din vise, din cosmaruri si din picaturile de ploaie. Dar nu mi-a parut niciodata rau ca te cunosc. M-ai invatat sa fac vantul sa nu mai sufle, frigul sa nu mai doara si soarele sa nu mai arda. A fost atat de usor.
Liniste din nou... de fapt ca si pina acum. Tu stai nemiscat si cuvintele curg... asa cum picaturile de ploaie curg pe parbriz.

saracuta de mine...bu-hu

Daca pentru o lunga perioada de timp am crezut ca o sa cad de-a dreptul in prapastia tristetii, azi m-am simtit bine, bine si atat. Nu ca mi-ar fi mers extraordinar la munca sau in viata personala, ci pentru ca m-am gandit eu asa in timp ce ma prajeam la solar (destul de nasol dar de ce sa mint...cum fac altii) ca viata mea nu e tocmai perfecta dar poate imi gasesc si eu locul in orasul asta mic si inghesuit si mult prea plictisitor pentru mine. Nu vreau sa jignesc muresenii , sau de fapt nici nu imi pasa, avem un oras frumos...si trist..sau cel putin trist uneori. Cat despre oameni, daca tot am dat-o in diverse, sunt redusi in mare parte si seci si ma enerveaza. Ma intrebi de ce sunt inca aici?! Ma lupt cu cealalta eu care imi spune sa raman...inca.

cad

Uneori mi-ar placea sa fiu printesa si uit ca printesele exista doar in basme.

Simt ca ma prabusesc si prapastia in care cad nu mai are sfarsit.

Pling si realizez ca lacrimile mele sunt degeaba.

Zambesc dar stiu ca zambetul meu e inghetat.

Tot ce ating se transforma in fum si nu stiu cum sa ma opresc.

Te vreau numai al meu si stiu ca traiesc intr-un basm in care eu sunt printesa.

MA INTREB CINE SE UITA LA NOI

Acum cand esti asa de jos si iti vine sa iti tai venele la propriu, cand te afunzi in mizerie tot mai mult desi esti foarte curat, cand scoti pe gura numai gunoaie desi altadata cuvintele-ti erau fagure de miere, acum cand te uiti in oglinda si o scuipi....ma intreb cine se uita la tine...cine se uita la mine....cine se uita la noi...cine scrie aceste scenarii atat de proaste, mai proaste decat ale unei telenovele,cine muta pionii pe tabla si cine gaseste happyendingurile astea de toata jena. Imi vine sa imi tai venele la propriu, ma afund in mizerie...miere..oglinda..cine?

Se intampla minuni in fiecare zi :)

Imi tot spun de ceva vreme incoace ca totul se va schimba si ca va fi ok si pentru mine din toate privintele. Stiu ca ma amgesc si ca asa ceva nu exista, dar daca...
Daca eu ca om limitat reusesc sa trec peste toate, de ce nu s-ar intampla minuni?! Tu crezi in minuni? Eu vreau sa cred. Vreau sa cred ca dupa o furtuna crunta, iese soarele stralucitor si triumfator. Vreau sa cred ca maine imi va iesi ciorba buna pentru ca am sa gasesc ingredientul minune, vreu sa cred ca ma voi uita in oglinda si parul imi va arata foarte bine, vreau sa cred ca atunci cand il voi suna imi va spune ca ma iubeste... Ce?! Ti se par niste lucruri normale? De cand? De ce? Crezi ca nu e posibil sa se intample invers?
Eu cred in minuni. Mi se intampla in fiecare zi. :)

A trecut un an...

Sambata va fi o zi importanta pentru mine. A trecut un an, un an in care au avut loc foarte multe schimbari importante in viata mea. A trecut un an, un an cu bune si cu rele, un an in care am realizat cat de multe pot sa daruiesc si... cat de nebuna sunt!
Am renuntat la tot ca sa primesc tot, am plecat, m-am intors, am plins , am ras, am fost dezamagita, am fost fericita, am lasat in urma iubiri si am gasit altele. Dar cel mai important este ca mi-am gasit locul in sufletul lui, si e singurul loc in care ma simt bine si sunt fericita cu adevarat. Este locul in care ma simt in siguranta si nimic nu mai conteaza. Nu mai conteaza ca am sau nu am bani, ca am sau nu cu ce sa ma imbrac, ca sunt urata sau sunt frumoasa. Nu mai conteaza decat ca il iubesc si faptul ca stiu ca ma iubeste..

Caterina

Caterina era o tipa din blocul vecin. Zic "era" nu pentru ca a murit, ci pentru ca mi se pare ca nu mai e ea. Tot Caterina o cheama si acum dar parca e din ce in ce mai schimbata. In fine... Vroiam de fapt sa spun ca tipa asta e foarte ciudata. Intr-o zi ploioasa am vazut-o purtand cizme de cauciuc cu flori. Ce retardata! Cum sa porti asa ceva?! Se uita lumea ciudat la tine nu de alta.
Ea e ok asa...draguta, simpatica si sociabila...aparent. Eu totusi cred ca ascunde ceva necurat. Vreo doi baieti umbla in limba dupa ea. De fapt cred ca sunt mai multi. Eu am vazut-o cu ochii mei cand era cu trei la o terasa, la un suc, martini, coada de cocos , ce o fi fost. Cu siguranta e o panarama! Prea multi roiesc in jurul ei. Bine, ea... fata simpatica, recunosc.

Soare

Sunt fericita. Sufletul meu primeste mai mult decat poate sa care. Am senzatia ca ma umplu de iubire si ca o sa explodez cat de curand.Iar continutul se va revarsa valuri peste zambet. Primavara asta m-a trezit din lunga-mi visare si m-a ajutat sa realizez cat de important e sa traiesc. Asa ca de ceva vreme incoace traiesc si iubesc sa traiesc.

Frig

Ieri seara ne-am certat din nou. Suntem atat de departe unul de celalalt, desi ii simt corpul linga mine. Am simtit nevoia sa zbor din nou. Mi-e frica... Mi-e frica sa nu gasesc usa incuiata.
Ningea linistit si stateam linga fereastra deschisa. Frigul imi intra in suflet. Nu mai auzeam ce imi spune. Cuvintele curgeau pe linga mine fara sa ma ude. Zambeam ca o proasta desi nimic nu era amuzant. Ma gandeam ca odata zburam amindoi si nu ne pasa de nimic... zambeam.
Il iubesc. Zilele astea as pleca undeva in cautarea eului meu ratacit. Dar nu pot sa ma gandesc la mine acum. Incerc sa imi dau seama de ce rana nu se inchide nicioadata. Se spune ca intr-o relatie, unul iubeste mai mult decat celalat.
Imi venea sa pling. Am plecat. L-am lasat acolo cu cuvintele lui.
Frigul de afara imi amortea durerea.

pentru prima oara mi-e frica

Mi-e frica de neputinta mea. Mi-e frica de faptul ca nu stiu ce ma asteapta...Probabil maine, voi fi la fel de increzatoare ca si pina acum, dar azi mi-e frica. Nu am chef sa ma gandesc la nimic, nu am chef decat sa fiu eu asa cum sunt. Dar cum sunt eu?

back home

Sunt acasa. Am lasat Bucurestiul in urma. A fost una din cele mai agitate saptamini din viata mea. Dragii mei, nu va voi uita niciodata, pentru mine ati fost si veti ramine o familie care m-a adoptat si m-a iubit cu bune si cu rele. Va iubesc si va respect! Va multumesc petru tot... va zic la revedere, niciodata adio, sunt sigura ca drumurile noastre se vor mai intersecta...
Pasarea isi continua zborul...

Decizii

Azi m-am trezit zambind. Am luat o decizie. Nu stiu daca este cea mai buna, nu stiu daca imi va fi bine, nu stiu nimic sigur din ce va urma... Stiu doar ca vreau sa fiu fericita, si recunosc ca de data asta am reusit sa ma iau prin surprindere. Am renuntat la multe. De fapt am renuntat la tot ce aveam aici. Dar inima mea e plina de speranta si iubire. Asa sunt eu..asa am fost mereu, am luat decizii neasteptate am facut numeroase schimbari in viata mea. Acum insa, m-am intrecut. E cel mai mare pas pe care l-am facut vreodata, si cea mai grea decizie pe care a trebuit sa o iau.
Sunt fericita si impacata. Recunosc ca o sa-mi lipseasca persoanele dragi de care m-am atasat in 4 ani. Oameni minunati care au fost alaturi de mine, de la care am invatat multe, care au crezut in mine, oameni cu suflet mare care m-au ajutat, oameni pe care, pot sa spun cu mina pe inima, ca ii admir si ii iubesc... nu o sa ii pot uita niciodata.
Nu ma astept sa ma inteleaga cineva, dupa cum am mai spus, nu ma inteleg nici eu cateodata. As vrea doar sa stiu ca voi lasa ceva in urma mea...ca sa pot pleca linistita.

An nou

Initial am vrut sa scriu despre lupta care se da in mine zilele astea. Dar m-am razgandit. Voi scrie despre ce a fost. Cat de libera am fost, fara nici o grija, asa cum eram mai demult. Am facut ingerasii in zapada! :) Si mi-am pus o dorinta... acum pare ... nu.. mi-am pus o dorinta, da, mi-am dorit sa... nu pot. Mi-e frica sa imi doresc asa ceva... Cu toate astea atunci am avut curaj sa imi doresc asa ceva. Cat de mult imi place de mine cand am curaj. Parca sunt alta. As vrea sa am curaj si acum. Sa termin lupta. Sa incerc sa nu mai caut raspunsuri in alta parte. Sa caut raspunsurile in mine. Nu stiu din ce motiv astept o aprobare, sau un impuls, sau ...un semn.. ca sa las totul in urma.. sa am curaj sa fiu fericita.
Nu intelegi nimic, nu? Stiu... Cateodata nu ma inteleg nici eu... Cred ca am ajuns din nou la ce vroiam sa scriu initial...