Cand oare am devenit atat e preocupati de lucrurile total neimportante si care pina la urma ne fac atata rau, in loc sa ne concentram pe aspectele care sunt acolo dintotdeauna dar carora nu le mai acordam importanta?
Au trecut si sarbatori de Craciun si de Pasti, si cu fiecare an care trece realizez ca nu mai simt ce simteam odinioara. Traditii, obiceiuri de familie, sentimente...parca toate si-au pierdut insemnatatea in favoarea stresului de la job sau a problemelor cu care ne batem capul, desi pina la urma viata e mult mai simpla decat pare.
Acum cativa ani, era vorba de casa care mirosea a curat si prajitura, de momentul mult asteptat al vopsitului oualor si de cativa oameni care ne adunam la biserica in noaptea de Inviere si apoi a doua zi la slujba de dimineata. Era vorba de familie si depanarea amintirilor si cel mai important, era vorba de acel sentiment important ca ceva important se sarbatoreste, ceva frumos, care iti dadea speranta.
Acum...acum nu mai stiu nimic...aproape ca nu mai simt nimic, nu mai am timp de nimic. Si foarte rapid, trec si Pastile cu miros de drob si pasca si apoi vine Craciunul si va trece si el...iar la anul..probabil ca trebuie sa se intample o minune sa mai simt ceva. Totul se schimba si ma enerveaza ca nu ma pot obisnui, ca de doua- trei ori pe an, cand am nevoie sa simt acel "ceva", imi amintesc doar cum era odata.
