Sunt o pasare

Sunt o pasare. Imi place sa zbor. Imi place sa vad lumea de sus. Imi place sa imi intind aripile si sa planez. Imi place sa ma simt libera. Imi place sa-mi fac cate un cuib, chiar daca, poate, nu ma voi mai intoarce niciodata la el. Cu toate acestea nu uit nici un cuib din care am plecat... Adesea nu stiu inspre ce cuib ma indrept.
Pasarea canta. Dumnezeu mi-a dat aripi sa pot zbura si glas sa pot canta. Sunt o pasare. Imi place sa zbor.

Pamantul

Auzi cum suspina padurea
................................................
Deslusesc in linistea ancestrala a padurii
O bataie de inima.
E inima ta iubito, legata de a mea
Printr-un pamant de care ne temem
Si care
Nu iarta vechiul pacat omenesc.
Pamantul e singurul judecator
al omului.
El stie ca tot ce-l mentine
in viata
E un simplu sentiment de iubire.

Scrise de demult (Ocean de vise...)

Nu ma astept sa -nfrang o bariera
Nu ma astept sa curga laude in plin
N-astept nimic din toate acestea
Vreau doar un loc al meu, deplin.

Ocean de vise e al meu-ntuneric
Cu care ma hranesc in fiecare zi,
Ocean de vise-n care multe valuri
Sparg idealuri, ineaca un delir.

Scrise de demult...

Azi sunt asa cum nu am mai fost niciodata si cum niciodata nu voi mai fi. Sunt mica dar in acelas timp mare. Am luat-o pe un drum, care mi se pare cel mai drept in momentul de fata. Dar traiesc clipe pe care nu stiu cum sa le explic. Ma gandesc adesea la tot ce am facut pina acum, la ce as vrea sa fac, la ce este cu adevarat important in viata, ma gandesc daca am facut ceva cu adevarat important.
Intr-un timp in care nu prea ai dreptul sa gandesti, eu ma gandesc cum ar fi sa fac nimic. Sa traiesc fiecare zi fara a ma gandi la o alta, sa nu lupt pentru ceva anume. Sa stau si sa gandesc toata ziua, eu cu gandurile mele.
Nu stiu cum ar fi.Insa stiu cum e acum. Tot nimic fac. Desi cred ca incerc sa fac ceva. Dar daca incerc si tot nimic iese, inseamna ca am pornit de la nimic si ma indrept inspre nimic. Pentru ca asa vad eu viata acum. Nimic.

Mister

Mister pagan si intuneric
E intreaga ta fiinta
Pentru mine.
Sa te-nteleg e mai presus
De-a mea putere,
Cind la apus cu ochii-nchisi
Visez a ta iubire,
Cind cu privirea-ntreaga-ti sorb
Din licarul de lacrima,
Doar o farama de amor
Si tot atita patima lumeasca
Ma-ntreb
De ce-al tau trup si a ta fiinta
Nu vrea sa fericeasca
Pentru o clipa
O intruchipare cu numele de om
Sortit pieirii si destramarii
De-acelas bun mister pagan si intuneric...

Vin ploi...

Ieri era fericita. Fluturasi, zmei si avioane. Avea zambetul pe buze, si in obraji ii apareau gropite. Vorbea despre el cu caldura si gingasie. Era indragostita. Acel sentiment fraged si pur, indragosteala aia de copil nebun care crede in vise, in iubire si boamboane colorate. Acel copil care vede tot ce e mai bun in oameni, care radiaza si care traieste. Era fericita.
Azi in ochi i se citeste dezamagirea, tristetea. Pare impacata, dar totul in jurul ei pare nesigur. De ce? De ce oamenii spun cuvinte pe care nu le cred, de ce vorbesc de sentimente pe care nu le traiesc, de ce saruta buze pe care nu le simt?
Ciudat este cum se reface sufletul dupa furtuni si ce izvor nesecatuit de iubire este. Intotdeauna dupa ploaie rasare soarele, asa cum intotdeauna dupa noapte vine dimineata, ce da nastere lumininii.
Copilul nebun spera, asteapta soarele, asteapta dimineata.

Visare

Am fost acasa. Aveam nevoie atat de mult sa merg acasa. Mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit totul. Undita, mirosul de prajitura, muzica vesela, masina rosie, zambetul colorat, gropitele, copacii, iarba, eu...tot. M-am intors in vacarm. Sper sa imi revin.

Weekend in deplasare

Am plecat pe la 8 din gara. Am gasit compartimentele, ne-am aruncat bagajele pe paturi (eu am dat cu capul de patul de sus, m-a durut toata noaptea), si ne-am imbracat, care cum, in pijamale sau alte rochitzuri.Urma un weekend plin de evenimente. Am avut noroc, trenul era cam gol si am avut spatiu de desfasurare. Am baut, am fumat, am citit poezii, am ascultat muzica, am dansat. Am dormit.
Ora 6 dimineata. Trenul ajunge in Arad. Ne ia o dubita si ne duce la hotel. Cand am ajuns, am vazut din balconul camerei, o minunata piscina ce ne facea cu ochiul. Asa ca am zis ca ne punem vreo doua ore sa dormim si apoi ne vom bucura de soare si apa. Nu inainte sa luam un mic de jun toxic. Zis si facut...Pe la 9, cu prosoapele la noi si in costume de baie, am coborat sa intrebam la receptie cum ajungem la piscina. Ni s-a spus ca nu merge nu stiu ce motoras si ca nu vom putea face baie. Nu prea am inteles ce nu era in regula, cert este ca vestea dezamagitoare ne-a trimis inapoi in camera. A urmat o zi frumoasa, cu plimbari si ca orice fete care se respecta, ne-am facut timp in agenda sa vedem principalele puncte de atractie ale orasului: magazinele. Am probat, am cumparat. Seara cantare. Sunet prost, nu foarte multa lume. S-a lasat cu autografe (nu imi venea sa cred!!! Nu am mai avut ocazia.) si sedinte foto. :) After that, ne-am dus la hotel. " Hai sa mergem la piscina", am auzit, o voce . Ni s-a aprins un beculetz...Piscina, nu merge...hmmmm...Asa ca am intrebat un chelner daca se poate face baie in piscina. Raspuns afirmativ. De dimineata se putea? Raspuns afirmativ. Pai stiti noi am intrebat si ni s-a spus ca nu, ca hau, ca bau...Tipa de la receptie nu stia...Nu stia ce dorinta arzatoare ne mistuia sufletele..piscina , apa, soare...Am blestemat, am injurat, ne-am resemnat. Mergem maine dimineata.
A doua zi am plecat la Deva, fara sa mai mergem sa ne satisfacem o ultima dorinta: baia in piscina. Pe drum mi s-a facut putin rau...De fapt mi-a fost rau toata ziua...
Pregatiri de nunta. Plimbare prin oras, cumparaturi, fetele...Daca in Arad am huzurit la un hotel cu piscina, care din punctul meu de vedere mai bine nu exista, la Deva ne-am cazat la ...manastire :) franciscana, am aflat ulterior. Locul curat, ordonat, fara tv, fara... .In camera 4 paturi. Ingrijitoarea ne-a avertizat sa nu ne atingem de alte paturi inafara de cele in care vom dormi noi...M-am gandit eu asa in sinea mea..."Or fi sacre..." Din pacate am comis-o! Mi-am plasat pe paturile interzise niste lucrusoare, finute ce-i drept...Dar era prea tarziu, incalcasem porunca.
Ca o congregatie care se respecta, maica stareta, taica stareta, surorile maici si fratii calugari, au purces la o masa umila, cu bucate sfintite. Frumos oras Beva. Pe dealul cetatii scria ca la Hollywood...Beva...da da, nu Deva...Beva.
Seara s-a intimplat nenorocirea. O plaga crunta, nemiloasa, probabil pedeapsa pacatului meu...Frigul ne-a inghetat...tot ce aveam. Cantarea ne-a adus multa fericire, maica stareta a baut putin cam mult din vinul pentru impartasanie si a uitat versurile liturghiei ba chiar a mai cantat cateva noi, bucurie pentru noi surorile, care ne spargeam de ras...Dupa nunta ne-am intors la manastire, inghetati, obositi, cu gandul ca data viitoare ne vom aduce sutane mai groase.
Duminica...Ne intoarcem la Bucuresti. Drum lung. Oprire la Petrosani. Vorbe de duh, rasete si povestiri din copilarie. Am ajuns la Bucuresti. Tarziu. Suntem obositi. Abia asteptam sa ajung in pat.
Am omis cateva intamplari din calatorie pentru a nu dauna imaginii anumitor persoane...:)
Oricum, a fost un weekend plin de evenimente.