"Nu trece zi să nu mă gândesc la tine...azi s-a nimerit că ploua. Când m-am trezit, jumătatea ta de pat era neatinsă. M-am întors spre ea și am încercat să te cuprind. Am simțit parfumul tău... deși a trecut mai bine de o lună, încă era împregnat în așternuturi. Am adulmecat flămândă aroma și am tras în piept, adânc, de parca aș fi vrut să mă îmbăt cu ultimele tale urme. Mi-am amintit, apoi, privirea ta pe spatele meu, pe pleoapele adormite, pe cutele de la gât. Credeai că nu știu?
Am știut atunci și știu și acum, chiar dacă nu ți-am spus niciodată.
............
La prăvălie nu mai aveau mentă. Am vrut să îmi fac o limonadă de dimineață dar nu îmi place fără puțină mentă zdrobită. Și castravete...Am încuiat ușa la plecare și am văzut un detaliu care m-a bântuit apoi până târziu în noapte.
Nu trece zi să nu mă gândesc la tine...azi s-a nimerit că ploua și picurii reci parcă îmi străpungeau pielea. Mi-a trecut prin minte momentul acela în care m-am îndrăgostit de ploaie, spunându-mi că de fiecare dată când va mai ploua, te voi simți lângă mine.
iterum atque iterum"
Caterina
