zambet

Ieri am cunoscut o persoana care imi aminteste de mine...Zambea tot timpul! Ce zambet prost! :))) Si ochii ii sclipeau. Mi-a spus ca e fericita. Am zambit si eu. Nu pot sa imi scot din cap zambetul ala tamp. Dar e fericita. Cum e el? Mi-a raspuns ca e exact asa cum trebuie sa fie. Si ca il iubeste. Si zambea...Spre seara cand sa ma spal pe dinti, m-am uitat in oglinda si mi-am dat seama ca zambeam. Un zambet tamp :)))

prima ninsoare

M-am nascut iarna, intr-o noapte de decembrie. Poate si din acest motiv imi place zapada. Prima ninsoare... Anul trecut eram in Bucuresti cand a nins prima oara. Mi-a lipsit emotia pe care o simteam cand eram acasa. Stateam cu orele in geam sa simt aerul rece si intindeam mina sa prind fulgii. Nu pot sa descriu in cuvinte cat de mult insemna pentru mine. Stiam ca e inceputul. Urmau sarbatorile, colindele, mirosul de brad , linistea si eu...fericita.
Obisnuiam sa colind cu mama in bucatarie. Ea facea prajituri si sarmale si ma invata colinde vechi pe care le stia de la bunica ei. Inca am scrise versurile intr-un caiet. Apoi bradul, in fiecare an in alte culori...Mie imi placea sa fie mic si des si sa imprastie un miros puternic. Tata il potrivea in suport, eu cu Ralu il impodobeam. Apoi el isi dadea cu parerea. Eram foarte mindre de bradul nostru.
Imi placea sa ma dau cu sania la buni. Buni facea sarmalele foarte piperate, dar mie imi placeau. Si imi mai placea ulita acoperita de alb si vocile copiilor din sat. Imi placea puntea cu chiciura peste care treceam. Ma uitam la apa inghetata si la lumini...Atata lumina si atata caldura!
Imi amintesc de prietenii mei, cei care au fost in fiecare an acolo sa-mi spuna "La multi ani" dupa Craciun si inainte de Anul Nou.
Imi imaginez ca stau intinsa in zapada si fulgii cad peste mine. Simt aerul rece si mirosul de prajituri. Aud vocea calda a mamei care colinda in casa. Tata fumeaza o tigara in geam, Ralu e cu prietenii ei. Ai mei trebuie sa apara. Mergem la colindat.
A mai trecut un an. Am fost fericita. Zapada m-a spalat de negru. Pot sa imi pun o dorinta. Anul acesta imi doresc sa fii de Craciun cu mine. Sa ma iubesti...Sa stam intinsi in zapada, sa ne spele fulgii pe amindoi si sa ne punem dorinte...

Eu..azi

Acum cand am totul, m-a doborat o stare foarte ciudata cu care nu sunt obisnuita si cu care nu stiu ce sa fac...Nici nu stiu cand a inceput sau din ce motiv. Stiu doar ca ma face sa ranesc multe persoane, si ma face sa ma ranesc si pe mine. Nu reusesc sa ma inteleg si de obicei ma simt foarte rau. Cred ca am obosit luptand sa imi fie mai bine, si acum cand este bine nu ma pot bucura...sau poate nu stiu, poate am uitat cum e sa te bucuri. Ceea ce e foarte ciudat e ca nu stiu ce ar trebui sa fac. Vreau sa am din nou dorinta sa ma bucur.Atat...

miros de castane

Ma plimb pe trotuarul de la Fortuna. E innorat si blocurile au o tenta rosiatica. Obrajii imi sunt rosii de la vant. Ma plimb si ma uit in jur la lume, copaci si masini. Sunt fericita. Astept sa ma intalnesc cu dragii mei. Iarba verde, gropitele, zambetul, mirosul de prajituri, muzica, undita, degetele fermecate, rasul colorat, plictiseala mare, melancolia, furia rosie...cafeaua calda...Inspre cetate ma cuprinde parfumul de castane coapte. Imi voi lua si eu...Cobor inspre centru. S-a intunecat. Lumea asteapta in statie. O sa merg pe jos...E asa frumos...Abia astept sa ii vad pe toti...Floricica, paieta, pishi- pishi...zambetul..mai ales zambetul....Sunt fericita...
Am deschis ochii...Ma duc inspre casa...merg incet pe calea Victoriei...

Sfarsit

Totul are un sfarsit...Si sfarsitul e cu atat mai dureros cu cat ai fost mai fericit. Si cand trebuie sa alegi, si cand nu stii de ce alegi, si cand nu stii daca merita sa alegi..pare totul ca intr-un film prost...M-am saturat dar nu stiu de ce anume, si nu stiu daca vreau sa ma satur...Presimt multe sfarsituri...Voi plinge mult...Presimt si asta...

prieteni

Dintre multe altele am ales sa imi iubesc si respect prietenii...Sa le arat ca imi pasa si sa fiu alaturi de ei atat cat pot. Poate nu am reusit intotdeauna. Sunt cea mai pretentioasa persoana cand vine vorba de ceea ce se cheama prietenie. Stiu asta si nu ma deranjeaza. Poate cer prea mult, poate ma astept sa fie totul asa cum as vrea eu sa fie. Imi e foarte greu sa accept ca atat timp cat pentru mine o prietenie inseamna devotament si respect, pentru altii inseamna mai putin... Ce inseamna prietenia? O vorba calda care sa te aline, un gest frumos care sa te surprinda, un zambet sau o exclamatie atunci cand esti fericit, nebunie, lacrimi, bucuria ca prietenul tau a reusit, sa poti sa dai fara sa ceri... Sa poti sa dai fara sa ceri...Mi se pare foarte greu, aici gresesc mereu...Cer foarte multe. Involuntar... Noroc ca de cele mai multe ori primesc multa iubire, caldura si zambete. Primesc si mustrari, care imi fac atata bine si ma ajuta atat de mult sa imi dau seama ca poate am gresit. Mai e ceva...Am invatat de curand ca prietenia inseamna si sa il accepti pe cel de alaturi cu bune si cu rele chiar daca tie iti face rau.

Oameni...

In seara asta uita-te in oglinda...la tine... O sa ma vezi pe mine...plina de defecte, egoista, nesimtita, barfitoare, sarcastica, ipocrita , increzuta, superficiala, ironica, proasta si mincinoasa... Nu ai fi crezut, nu?!

:)

iti multumesc dimineata...tu, m-ai trezit la viata...

Fara inspiratie

Nu ca mi-ar trebui inspiratie sa scriu ca am fost fericita...Ca inca sunt...
Soare, zambet, valuri, nebunie, nisip, muzica, prieteni, emotii, dimineti, nopti, raseste, pizza, libertate, cantec, vant, bucurie...Costinesti, Mamaia...Eu...zburand...Ochii imi stralucesc.
Imi pare ca ma simt vinovata. Prea mult, nu cred ca merit...

ASTAZI

Astazi s-a intamplat ceva... Astazi am vazut cum lucrurile din trecut se pot intoarce in viata ta... Astazi am vazut cum e sa dai nas in nas cu persoana ta de altadata si sa nu o recunosti. Astazi mi-am dat seama ca sunt egoista si ca ma simt bine cu mine... Astazi zbor...

prea tarziu

Sangele i se scurgea din trup. Zacea intinsa pe asfaltul fierbinte. Privirea ii era indreptata spre nimic. Ii venea sa plinga pentru ca nu a apucat sa ii mai spuna o data cat de mult il iubeste. Dar lacrimile nu vroiau sa-i spele ochii de praf. Isi misca doar degetele mici in spasme scurte. De departe se auzea ambulanta venind.
Azi parea o dimineata frumoasa si calda. Se trezi cu pofta de iubire. Era fericita. Ii va da vestea cea mare. Gasise apartamentul de vis pe care il cautau de atata timp. Nu mai avea rabdare, asa ca a pus mina pe telefon. Il trezise.
Se plictisea. Si-a pus fusta alba legata cu esarfa colorata. Pe alee totul era mult prea linistit. Nu vedea copii, nu vedea flori, nu auzea pasari sau rasete. Se gandea la el. Il suna din nou. Vocea lui ii parea atat de ciudata... Avea sentimentul ca e atat de departe de ea. Trecuse prea mult timp.
Avea un zambet inghetat. Se plimba pe trotuar. Nu a vazut nimic. Nici nu si-a dat seama. O masina intra cu viteza pe trotuar spulberand totul in cale.
Multimea privea ingrozita. "Saraca fata... Ce tanara era..." Sosi si ambulanta.

dintre multe altele

Ce superficiala si puerila este! Vroia sa ii observe fusta alba legata cu esarfa colorata. De parca era timp pentru asta. Nu mai era timp pentru nimic. Nici pentru iubire, nici pentru un zambet, nici macar pentru respect. Timpul trecuse. Si totul era prea mult.
Ce naiva! Dintre toate lucrurile, ce isi dorea ea?! Sa ii observe fusta alba cu esarfa colorata...

Sunt o pasare

Sunt o pasare. Imi place sa zbor. Imi place sa vad lumea de sus. Imi place sa imi intind aripile si sa planez. Imi place sa ma simt libera. Imi place sa-mi fac cate un cuib, chiar daca, poate, nu ma voi mai intoarce niciodata la el. Cu toate acestea nu uit nici un cuib din care am plecat... Adesea nu stiu inspre ce cuib ma indrept.
Pasarea canta. Dumnezeu mi-a dat aripi sa pot zbura si glas sa pot canta. Sunt o pasare. Imi place sa zbor.

Pamantul

Auzi cum suspina padurea
................................................
Deslusesc in linistea ancestrala a padurii
O bataie de inima.
E inima ta iubito, legata de a mea
Printr-un pamant de care ne temem
Si care
Nu iarta vechiul pacat omenesc.
Pamantul e singurul judecator
al omului.
El stie ca tot ce-l mentine
in viata
E un simplu sentiment de iubire.

Scrise de demult (Ocean de vise...)

Nu ma astept sa -nfrang o bariera
Nu ma astept sa curga laude in plin
N-astept nimic din toate acestea
Vreau doar un loc al meu, deplin.

Ocean de vise e al meu-ntuneric
Cu care ma hranesc in fiecare zi,
Ocean de vise-n care multe valuri
Sparg idealuri, ineaca un delir.

Scrise de demult...

Azi sunt asa cum nu am mai fost niciodata si cum niciodata nu voi mai fi. Sunt mica dar in acelas timp mare. Am luat-o pe un drum, care mi se pare cel mai drept in momentul de fata. Dar traiesc clipe pe care nu stiu cum sa le explic. Ma gandesc adesea la tot ce am facut pina acum, la ce as vrea sa fac, la ce este cu adevarat important in viata, ma gandesc daca am facut ceva cu adevarat important.
Intr-un timp in care nu prea ai dreptul sa gandesti, eu ma gandesc cum ar fi sa fac nimic. Sa traiesc fiecare zi fara a ma gandi la o alta, sa nu lupt pentru ceva anume. Sa stau si sa gandesc toata ziua, eu cu gandurile mele.
Nu stiu cum ar fi.Insa stiu cum e acum. Tot nimic fac. Desi cred ca incerc sa fac ceva. Dar daca incerc si tot nimic iese, inseamna ca am pornit de la nimic si ma indrept inspre nimic. Pentru ca asa vad eu viata acum. Nimic.

Mister

Mister pagan si intuneric
E intreaga ta fiinta
Pentru mine.
Sa te-nteleg e mai presus
De-a mea putere,
Cind la apus cu ochii-nchisi
Visez a ta iubire,
Cind cu privirea-ntreaga-ti sorb
Din licarul de lacrima,
Doar o farama de amor
Si tot atita patima lumeasca
Ma-ntreb
De ce-al tau trup si a ta fiinta
Nu vrea sa fericeasca
Pentru o clipa
O intruchipare cu numele de om
Sortit pieirii si destramarii
De-acelas bun mister pagan si intuneric...

Vin ploi...

Ieri era fericita. Fluturasi, zmei si avioane. Avea zambetul pe buze, si in obraji ii apareau gropite. Vorbea despre el cu caldura si gingasie. Era indragostita. Acel sentiment fraged si pur, indragosteala aia de copil nebun care crede in vise, in iubire si boamboane colorate. Acel copil care vede tot ce e mai bun in oameni, care radiaza si care traieste. Era fericita.
Azi in ochi i se citeste dezamagirea, tristetea. Pare impacata, dar totul in jurul ei pare nesigur. De ce? De ce oamenii spun cuvinte pe care nu le cred, de ce vorbesc de sentimente pe care nu le traiesc, de ce saruta buze pe care nu le simt?
Ciudat este cum se reface sufletul dupa furtuni si ce izvor nesecatuit de iubire este. Intotdeauna dupa ploaie rasare soarele, asa cum intotdeauna dupa noapte vine dimineata, ce da nastere lumininii.
Copilul nebun spera, asteapta soarele, asteapta dimineata.

Visare

Am fost acasa. Aveam nevoie atat de mult sa merg acasa. Mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit totul. Undita, mirosul de prajitura, muzica vesela, masina rosie, zambetul colorat, gropitele, copacii, iarba, eu...tot. M-am intors in vacarm. Sper sa imi revin.

Weekend in deplasare

Am plecat pe la 8 din gara. Am gasit compartimentele, ne-am aruncat bagajele pe paturi (eu am dat cu capul de patul de sus, m-a durut toata noaptea), si ne-am imbracat, care cum, in pijamale sau alte rochitzuri.Urma un weekend plin de evenimente. Am avut noroc, trenul era cam gol si am avut spatiu de desfasurare. Am baut, am fumat, am citit poezii, am ascultat muzica, am dansat. Am dormit.
Ora 6 dimineata. Trenul ajunge in Arad. Ne ia o dubita si ne duce la hotel. Cand am ajuns, am vazut din balconul camerei, o minunata piscina ce ne facea cu ochiul. Asa ca am zis ca ne punem vreo doua ore sa dormim si apoi ne vom bucura de soare si apa. Nu inainte sa luam un mic de jun toxic. Zis si facut...Pe la 9, cu prosoapele la noi si in costume de baie, am coborat sa intrebam la receptie cum ajungem la piscina. Ni s-a spus ca nu merge nu stiu ce motoras si ca nu vom putea face baie. Nu prea am inteles ce nu era in regula, cert este ca vestea dezamagitoare ne-a trimis inapoi in camera. A urmat o zi frumoasa, cu plimbari si ca orice fete care se respecta, ne-am facut timp in agenda sa vedem principalele puncte de atractie ale orasului: magazinele. Am probat, am cumparat. Seara cantare. Sunet prost, nu foarte multa lume. S-a lasat cu autografe (nu imi venea sa cred!!! Nu am mai avut ocazia.) si sedinte foto. :) After that, ne-am dus la hotel. " Hai sa mergem la piscina", am auzit, o voce . Ni s-a aprins un beculetz...Piscina, nu merge...hmmmm...Asa ca am intrebat un chelner daca se poate face baie in piscina. Raspuns afirmativ. De dimineata se putea? Raspuns afirmativ. Pai stiti noi am intrebat si ni s-a spus ca nu, ca hau, ca bau...Tipa de la receptie nu stia...Nu stia ce dorinta arzatoare ne mistuia sufletele..piscina , apa, soare...Am blestemat, am injurat, ne-am resemnat. Mergem maine dimineata.
A doua zi am plecat la Deva, fara sa mai mergem sa ne satisfacem o ultima dorinta: baia in piscina. Pe drum mi s-a facut putin rau...De fapt mi-a fost rau toata ziua...
Pregatiri de nunta. Plimbare prin oras, cumparaturi, fetele...Daca in Arad am huzurit la un hotel cu piscina, care din punctul meu de vedere mai bine nu exista, la Deva ne-am cazat la ...manastire :) franciscana, am aflat ulterior. Locul curat, ordonat, fara tv, fara... .In camera 4 paturi. Ingrijitoarea ne-a avertizat sa nu ne atingem de alte paturi inafara de cele in care vom dormi noi...M-am gandit eu asa in sinea mea..."Or fi sacre..." Din pacate am comis-o! Mi-am plasat pe paturile interzise niste lucrusoare, finute ce-i drept...Dar era prea tarziu, incalcasem porunca.
Ca o congregatie care se respecta, maica stareta, taica stareta, surorile maici si fratii calugari, au purces la o masa umila, cu bucate sfintite. Frumos oras Beva. Pe dealul cetatii scria ca la Hollywood...Beva...da da, nu Deva...Beva.
Seara s-a intimplat nenorocirea. O plaga crunta, nemiloasa, probabil pedeapsa pacatului meu...Frigul ne-a inghetat...tot ce aveam. Cantarea ne-a adus multa fericire, maica stareta a baut putin cam mult din vinul pentru impartasanie si a uitat versurile liturghiei ba chiar a mai cantat cateva noi, bucurie pentru noi surorile, care ne spargeam de ras...Dupa nunta ne-am intors la manastire, inghetati, obositi, cu gandul ca data viitoare ne vom aduce sutane mai groase.
Duminica...Ne intoarcem la Bucuresti. Drum lung. Oprire la Petrosani. Vorbe de duh, rasete si povestiri din copilarie. Am ajuns la Bucuresti. Tarziu. Suntem obositi. Abia asteptam sa ajung in pat.
Am omis cateva intamplari din calatorie pentru a nu dauna imaginii anumitor persoane...:)
Oricum, a fost un weekend plin de evenimente.

Parfum...

Azi ma simt singura...Mi se intampla des in ultimul timp...Visez mult la un loc linistit, care sa aiba miros de acasa, cu lume cunoscuta, cu chipuri calde, cu priviri de albastru si verde. Visez la o casa unde se simte mirosul cald de prajituri, si ma impiedic de undite si lansete. Visez la o casa unde rasuna dintr-o camera muzica si un chip tanar ma face sa zambesc. Visez la apa si soare, inconjurata de ei, frumosi si veseli. Glume, chicoteli, certuri , culori, muzica, veselie, placere si extaz, betie si realism...Viata...Visez la o tzigara fumata linga ceasca de cafea, undeva unde soarele ma mangaie si unde ea imi povsteste de un alt loc verde, cu opinci de lemn, mori de vant si lalele. Visez la o escapada cu nebunia rosie, cu muzica data la maxim, poate prea departe sau poate prea aproape. Visez la licoarea rece, undeva pe o terasa, unde bate vantul si ma pot scalda in apa calda in miez de noapte. Visez la povesti nesfarsite , pina la 6 dimineata, cand ma asteapta undita acasa si eu nu stiu ce sa spun. Visez la marturii tremurande, si lacrimi proaspete, la promisiuni nebune, si tragedii copilaresti. Visez la mangaieri care sa ma linisteasca, imbratisari care sa ma faca sa simt iubita, vorbe scurte pline de iubire. Nu in ultimul rand visez la ochii verzi, albastrii, plini de lumina, odata tineri si visatori si ei...Cata pofta de viata, cat curaj, cata determinare...
M-am trezit dintr-o data...Cenusiu, vacarm, agitatie, nesimtire...Doar ochii verzi, albastrii mai viseaza...

Am obosit

Am obosit...
si nu am forta nici sa mai zambesc,
nici sa mai pling.
Vreau doar sa zbor
Am obosit...

Am obosit...
dar nu privesc decat in sus
la marea ce m-asteapta
Vreau doar sa zbor
Am obosit...

Am obosit...
In van incerci sa ma intorci din drum
Sa cad din nou pe-al tau pamant
vreau doar sa zbor
Am obosit...

Am obosit...
Nu incerca sa ma urmezi
Inaltu nu-i de tine
Vreau doar sa zbor
Am obosit...

Am obosit...
Asa ca plec, si-n urma mea
ramaie numai dorul.
Degeaba plingi ca un copil
Nu intelegi?
Vreau doar sa zbor
Am obosit.

Inceput

De ce? Pentru ca m-a intrebat cineva de ce nu imi scriu toate...gandurile sau ce or fi, undeva, unde sa le vada lumea...Asa ca o sa incerc sa le scriu, pentru cineva, pentru mine, pentru cine vrea sa le citeasca. Cateva dintre multe altele...