saracuta de mine...bu-hu

Daca pentru o lunga perioada de timp am crezut ca o sa cad de-a dreptul in prapastia tristetii, azi m-am simtit bine, bine si atat. Nu ca mi-ar fi mers extraordinar la munca sau in viata personala, ci pentru ca m-am gandit eu asa in timp ce ma prajeam la solar (destul de nasol dar de ce sa mint...cum fac altii) ca viata mea nu e tocmai perfecta dar poate imi gasesc si eu locul in orasul asta mic si inghesuit si mult prea plictisitor pentru mine. Nu vreau sa jignesc muresenii , sau de fapt nici nu imi pasa, avem un oras frumos...si trist..sau cel putin trist uneori. Cat despre oameni, daca tot am dat-o in diverse, sunt redusi in mare parte si seci si ma enerveaza. Ma intrebi de ce sunt inca aici?! Ma lupt cu cealalta eu care imi spune sa raman...inca.