Miraj

Neliniste, insomnii, dureri musculare si tremor. Amintiri fragmentate despre un zambet si buze moi. Ca prin ceata un parfum ii patrunde in nari insa cand sa-l inspire dispare ca si cum n-ar fi fost. O naluca ii apare in fata si o priveste cu ochi de vis. Ii intinde o mana si o cheama spre ea.  Nu intelege ce ii sopteste, cuvintele se pierd cumva, in miraj. Apoi naluca dispare ca si cum n-ar fi fost.

Buclele ii ascundeau privirea insa el i-a vazut-o si de atunci a facut tot posibilul sa i-o intalneasca din nou. A urmat-o pe carari luminate doar de luna, in colturi intunecate stiute doar de ea si in camera care i-a adapostit. Si privirea ei a fost cea care i-a adus impreuna din nou si din nou. A cautat-o printre miscarile unduitoare ale corpurilor, printre mangaierile pe pielea fina, atunci cand ii asculta rasuflarea calda sau cand ii imbata corpul cu sarutari. 

Mii de emotii, coincidente, dorinta de mai mult si o senzatie de deplin, toate aruncate langa o carte de Agatha si ore nesfarsite de sete...dispar ca si cum n-ar fi fost.

Nu isi mai aminteste clar nimic, a luat prea mult, desi credea ca stie cand sa se opreasca. Acum sta in colturi intunecate si asteapta cu privirea ascunsa de bucle sa dispara nelinistea, insomniile, durerile musculare si tremorul... ca si cum n-ar fi fost.

Nu e asa cum au spus altii ca va fi

 A intrebat-o ce vrea iar ea nu a avut puterea sa ii spuna nimic. De parca toate cuvintele au fost spuse si nu a mai ramas nimic de rostit. L-a privit ca si cum stia ca nu il va mai privi niciodata si a plans sperand ca totul se va sfarsi mai repede.

Cand a plecat de la ea, credea ca va simti un soi de eliberare, ca o piatra i se va lua de pe inima. Ca lucrurile se vor linisti si ca va redeveni cine nu mai este.

Cateva clipe mai tarziu, linistea mult asteptata nu era liniste iar eliberarea parea mai departe ca oricand. Se simtea prinsa intr-o capcana, intr-un vartej care ii facea capul sa bubuie de durere si inima sa i se franga in mii de bucati.

Il cauta in locuri unde stia ca ii poate simti prezenta, dar acele locuri erau mai goale ca oricand.

Daca asa e cel mai bine, de ce naibii doare atat de tare?!