Miraj

Neliniste, insomnii, dureri musculare si tremor. Amintiri fragmentate despre un zambet si buze moi. Ca prin ceata un parfum ii patrunde in nari insa cand sa-l inspire dispare ca si cum n-ar fi fost. O naluca ii apare in fata si o priveste cu ochi de vis. Ii intinde o mana si o cheama spre ea.  Nu intelege ce ii sopteste, cuvintele se pierd cumva, in miraj. Apoi naluca dispare ca si cum n-ar fi fost.

Buclele ii ascundeau privirea insa el i-a vazut-o si de atunci a facut tot posibilul sa i-o intalneasca din nou. A urmat-o pe carari luminate doar de luna, in colturi intunecate stiute doar de ea si in camera care i-a adapostit. Si privirea ei a fost cea care i-a adus impreuna din nou si din nou. A cautat-o printre miscarile unduitoare ale corpurilor, printre mangaierile pe pielea fina, atunci cand ii asculta rasuflarea calda sau cand ii imbata corpul cu sarutari. 

Mii de emotii, coincidente, dorinta de mai mult si o senzatie de deplin, toate aruncate langa o carte de Agatha si ore nesfarsite de sete...dispar ca si cum n-ar fi fost.

Nu isi mai aminteste clar nimic, a luat prea mult, desi credea ca stie cand sa se opreasca. Acum sta in colturi intunecate si asteapta cu privirea ascunsa de bucle sa dispara nelinistea, insomniile, durerile musculare si tremorul... ca si cum n-ar fi fost.