De la inceput...

Ma simt datoare sa consemnez anumite evenimente importante din viata mea, nu de alta dar candva ma voi uita inapoi si nu as vrea sa ratez nimic din ce am facut. Sau nu am facut. E decembrie, mai e putin pina la ziua mea si apoi pina la sfarsitul anului. M-am plictisit, cred...cand ma plictisesc schimb ceva..si de ceva vreme buna nu am mai schimbat nimic. Era cazul sa se intample. Asadar m-am decis. De data asta parca a fost mai usor decat data trecuta. Sau poate nu imi mai amintesc eu bine..intradevar si atunci m-am decis intr-o noapte. Ma amuza felul meu de a fi, Parca nu ma astept de la mine sa fac chestii de genu' iar cand se intampla am impresia ca sunt adevarata eu. Raman in oras...deocamdata....:)

oare asta trebuia sa se intample? inca nu m-a dat nimic peste cap...astept...sunt chiar curioasa...

ultimul timp

Erai frumos si matur. Si sigur pe tine. Si ai spus foarte concis si la fel de sigur, ca te-ai decis, nu...nu ca te-ai decis...ca ai ales...ca stii acum cu cine vrei sa iti petreci restul zilelor. Pareai atat de fericit. Niciodata nu te-am vazut atat de fericit, de parca toate grijile tale ar fi disparut. Si mi-ai mai spus ca ai gasit la ea tot ceea ce nu ai gasit la mine, ca esti linistit si ca eu nu mai contez, din senin. Nu imi mai amintesc de ce nu am putut sa rostesc nici un cuvant, poate pentru ca mi se parea ireal si stiam ca e ireal dar cu toate acestea totul era atat de real. Nu ai mai zis nimic apoi, ci ai asteptat ca din spate sa vina cineva sa confirme tot ce mi-ai spus. Si a venit...ma asteptam sa ma vad pe mine, dar nu eram eu...era ea...la fel de sigura ca si tine, cu sacoul ei impecabil si un zambet inocent care pana atunci m-a pacalit. Si a spus ca nu e vina ei ca lucrurile se intampla si ca in sfarsit e fericita. Adevarul este ca erati amindoi atat de fericiti unul langa altul! Nu stiam ce sa simt, nu stiam sa reactionez, lacrimile mi-au fost singurul raspuns...M-am uitat mai bine la ea si mi-am dat seama ca nu sunt eu deloc, ca nici macar nu semanam. Cel mai trist este ca voi doi mi-ati parut foarte potriviti. Ea mi-a spus ca noaptea trecuta ati facut dragoste si ca relatia dureaza de ceva vreme dar v-a fost mila sa imi spuneti. Imi era mila de mine si mie...Nu am putut sa te condamn, sau sa o condamn pe ea, pina la urma nu puteam sa controlez ce avea sa se intample. Pentru prima oara atunci am simtit ca trebuie sa plec... Apoi nu am mai putut sa dorm...
Tot ceea ce se intampla in ultimul timp mi se pare stupid...stupid si infricosator. Cand zic "ultimul timp" nu stiu daca ma refer la ultimele zile sau la ultimele luni. In fine..in ultimul timp cineva mi-a spus ceva ce a trezit o energie ciudata in mine. A fost o seara de care probabil m-am temut toata viata mea desi nu stiam ca va sa vina. M-am temut apoi si pentru trecut si pentru viitor. Nu incerca sa te opui unui ceva care va veni oricum, acum, peste doua saptamini sau poate peste cateva luni....poate in ultimul timp.
Ceva care imi va schimba viata, care ma va da peste cap, in bine sau in rau ramine de vazut, asta mi-a spus cineva. Si mi-a spus mai multe dar ma inspaimanta ca acum stiu si ca s-ar putea sa iau totul ca pe un semn si apoi totul sa se transforme intr-un mare adevar. Ma inspaimanta acum, in ultimul timp ca numar totul, si ca stiu ce numar si ce mi-a spus in acelas timp...in ultimul timp...

Optimism :)

De mult nu am mai postat ceva atat de optimist...probabil m-am plictisit de atata amaraciune si tristete, m-am saturat sa tot incerc sa o scot la capat si sa nu reusesc, mi-e ciuda ca altii pot si eu nu...azi in schimb, cred ca nu voi fi un nimeni, cred ca soarele rasare pentru mine in fiecare dimineata si cred ca am forta care ma va ajuta sa trec peste toate, iubirea pe care o am in suflet pentru viata si pentru tot ce ma incojoara ma va ajuta sa vad doar partea plina a paharului...chiar daca nu de fiecare data...si daca ma amagesc, nu conteaza, voi trai in visul meu frumos...in care eu sunt personajul principal si in care eu detin puterea absoluta!!!

Ce imi trece prin cap acum?

Ai stat vreodata sa scrii tot ce iti trece orin cap? Eu da, de multe ori...am umplut pagini intregi cu cuvinte fara noima. E foarte interesant cate iti pot trece prin cap in trei tranduri.
frig, mamaliga, vreau sa ies, asteapta-ma, maine poate, lasa ca rezolv eu cumva, cine te crezi, ia mai du-te naibii, manichiura, site fashion, libido, concret, nu cred ca am sa ajung, la naiba, am pastrat-o pe mai tarziu, vine si vremea mea, curge lin, o las balta , dupa tine, mai bine nu, tratament si urgie, la capatul drumului.
trei randuri si un pic....:)))

Things will never be the same again..

Ma gandesc la trecut si la cum erau lucrurile odinioara, cum eram eu, cum era el, cum eram toti...Suntem tot noi dar parca altfel...Stiu ca nimic nu va mai fi la fel cum a fost odata...e un cliseu ce spun acum, dar nu cred ca e o prostie ca uneori sa simt nevoia ca totul sa fie cum a fost...mai demult, la inceput. E foarte greu sa traiesti asa cum vrei, nu credeam ca as putea spune asta vreodata, mai demult credeam ca pot sa fac numai ce vreau si sa traiesc numai cum vreau, fara constrangeri, fara resentimente, fara sa imi para rau de nimic. Poate tocmai de aceea imi placea de mine mai mult in trecut. Mi-e atat de dor de unele lucruri, de siguranta zilei de maine, de increderea pe care o aveam in oameni, de increderea pe care o aveam in mine. Ma ridicam de fiecare data cand ma loveam, insa acum e din ce in ce mai greu sa o fac. De ce oamenii se schimba? O intrebare pe cat de puerila pe atat de fireasca...Sa fie oare numai problemele pe care le avem la locul de munca sau acasa, sau faptul ca trece timpul peste noi si inevitabil ne maturizam cu fiecare an care trece? De ce nu putem sa ne adaptam trairile de libertate si siguranta la 23, 24, 25 de ani așa cum o faceam la 18, 19 sau 20? De ce nu putem sa ne maturizam fara sa omoram ce e mai frumos in sufletul omenesc...iubirea pentru noi înșine..pentru spiritul liber si nebunie...pentru ceea ce ne-a făcut odată frumoși în ochii celuilalt?
Imi vine greu sa cred ca cineva va putea sa raspunda la aceste intrebari, sau daca o va putea face, nu cred ca e cineva care nu isi doreste sa nu fi pierdut pe drum inocenta si candoarea, pofta de viata, de a trai frumos. Poate gresesc, si poate altii stiu sa se adapteze noilor cerinte...Atunci nu-mi rămâne de făcut decât să ma documentez in continuare pina voi reusi sa imi scot intrebarile astea din cap.

FILM,,,

Lucrurile incep sa o ia razna si ma simt din ce in ce mai singura...nu mai stiu cine sunt, nu mai stiu nici macar cine am fost. Fata cu picioarele pe pamant care ma credeam, nu mai sunt eu..nu mai pot sa ma regasesc..nici in ceea ce fac...nici in ceea ce simt. asa ca fac ceea ce stiu eu sa fac atunci cand nimic nu merge asa cum ar trebui...plang...si parca astept ca atunci cand pling sa vina cineva sa ma intrebe de ce pling si sa ma aline asa cum o facea mama cand eram mica. Dar alinarea nu vine, nici de la mama, nici de la altcineva...Iar a doua zi uit totul sau daca nu uit probabil pitesc totul intr-un colt al sufletului si incerc sa ma prefac...doar ca trece un timp si nu stiu cum se intampla ca toate vin la suprafata si pling din nou...si a doua zi iar...si a treia zi iar...si tot asa pina cand nu voi mai avea lacrimi...si poate atunci nu voi mai putea sa ascund nimic, sa ma prefac nici atat...si voi zbura...asa cum am mai facut-o...pina atunci pling...

azi mi-e dor de mine..

Fiecare ar vrea uneori sa fie altfel decat este. Azi mi-e dor de mine, cea fara responasbilitati. Mi-e dor sa am parul scurt si roz, sa imi mai pot pune un cerecel in buza, mi-e dor sa zbor si sa cant..dar na..coborand in realitate imi dau seama ca facand toatea astea ma desprind de realitatea lor..si deocamdata aici traiesc, in asa zisa realitate. sa vedem cat mai rezist...noroc ca sunt inca tinara...mai am timp sa evadez sau sa plec de tot!

primavara...

A venit primavara! Aproape ca nu am observat, atat de inecata am fost in ultima perioada in ganduri, framantari si munca. Azi in schimb m-a batut soarele pe fata si m-am trezit cu primavara in suflet. Poate o fi asta motivul bunei mele dispozitii, sau poate faptul ca peste doua zile plec in Olanda. Dupa o lunga perioada de stres mi-am luat un concediu. Si cum nu vreau sa ma odihnesc prea mult, plec in Olanda. Plecam...vine si pufosul cu mine :) Abia astept sa vad tot, sa incerc tot sa simt tot si sa cumpar tot. Me so happy!!! In rest totul bine si frumos, am inceput sa ma obisnuiesc cu volumul mare de munca si cu mizeriile vietii. Ma gandesc ca poate primavara imi va aduce mai multa liniste. In Olanda sta my sis.. si ma duc la ea...Cu riscul de a ma repeta, abia astept!!!