prea tarziu

Sangele i se scurgea din trup. Zacea intinsa pe asfaltul fierbinte. Privirea ii era indreptata spre nimic. Ii venea sa plinga pentru ca nu a apucat sa ii mai spuna o data cat de mult il iubeste. Dar lacrimile nu vroiau sa-i spele ochii de praf. Isi misca doar degetele mici in spasme scurte. De departe se auzea ambulanta venind.
Azi parea o dimineata frumoasa si calda. Se trezi cu pofta de iubire. Era fericita. Ii va da vestea cea mare. Gasise apartamentul de vis pe care il cautau de atata timp. Nu mai avea rabdare, asa ca a pus mina pe telefon. Il trezise.
Se plictisea. Si-a pus fusta alba legata cu esarfa colorata. Pe alee totul era mult prea linistit. Nu vedea copii, nu vedea flori, nu auzea pasari sau rasete. Se gandea la el. Il suna din nou. Vocea lui ii parea atat de ciudata... Avea sentimentul ca e atat de departe de ea. Trecuse prea mult timp.
Avea un zambet inghetat. Se plimba pe trotuar. Nu a vazut nimic. Nici nu si-a dat seama. O masina intra cu viteza pe trotuar spulberand totul in cale.
Multimea privea ingrozita. "Saraca fata... Ce tanara era..." Sosi si ambulanta.

dintre multe altele

Ce superficiala si puerila este! Vroia sa ii observe fusta alba legata cu esarfa colorata. De parca era timp pentru asta. Nu mai era timp pentru nimic. Nici pentru iubire, nici pentru un zambet, nici macar pentru respect. Timpul trecuse. Si totul era prea mult.
Ce naiva! Dintre toate lucrurile, ce isi dorea ea?! Sa ii observe fusta alba cu esarfa colorata...

Sunt o pasare

Sunt o pasare. Imi place sa zbor. Imi place sa vad lumea de sus. Imi place sa imi intind aripile si sa planez. Imi place sa ma simt libera. Imi place sa-mi fac cate un cuib, chiar daca, poate, nu ma voi mai intoarce niciodata la el. Cu toate acestea nu uit nici un cuib din care am plecat... Adesea nu stiu inspre ce cuib ma indrept.
Pasarea canta. Dumnezeu mi-a dat aripi sa pot zbura si glas sa pot canta. Sunt o pasare. Imi place sa zbor.

Pamantul

Auzi cum suspina padurea
................................................
Deslusesc in linistea ancestrala a padurii
O bataie de inima.
E inima ta iubito, legata de a mea
Printr-un pamant de care ne temem
Si care
Nu iarta vechiul pacat omenesc.
Pamantul e singurul judecator
al omului.
El stie ca tot ce-l mentine
in viata
E un simplu sentiment de iubire.

Scrise de demult (Ocean de vise...)

Nu ma astept sa -nfrang o bariera
Nu ma astept sa curga laude in plin
N-astept nimic din toate acestea
Vreau doar un loc al meu, deplin.

Ocean de vise e al meu-ntuneric
Cu care ma hranesc in fiecare zi,
Ocean de vise-n care multe valuri
Sparg idealuri, ineaca un delir.