miercuri, 4 februarie 2009

back home

Sunt acasa. Am lasat Bucurestiul in urma. A fost una din cele mai agitate saptamini din viata mea. Dragii mei, nu va voi uita niciodata, pentru mine ati fost si veti ramine o familie care m-a adoptat si m-a iubit cu bune si cu rele. Va iubesc si va respect! Va multumesc petru tot... va zic la revedere, niciodata adio, sunt sigura ca drumurile noastre se vor mai intersecta...
Pasarea isi continua zborul...

vineri, 16 ianuarie 2009

Decizii

Azi m-am trezit zambind. Am luat o decizie. Nu stiu daca este cea mai buna, nu stiu daca imi va fi bine, nu stiu nimic sigur din ce va urma... Stiu doar ca vreau sa fiu fericita, si recunosc ca de data asta am reusit sa ma iau prin surprindere. Am renuntat la multe. De fapt am renuntat la tot ce aveam aici. Dar inima mea e plina de speranta si iubire. Asa sunt eu..asa am fost mereu, am luat decizii neasteptate am facut numeroase schimbari in viata mea. Acum insa, m-am intrecut. E cel mai mare pas pe care l-am facut vreodata, si cea mai grea decizie pe care a trebuit sa o iau.
Sunt fericita si impacata. Recunosc ca o sa-mi lipseasca persoanele dragi de care m-am atasat in 4 ani. Oameni minunati care au fost alaturi de mine, de la care am invatat multe, care au crezut in mine, oameni cu suflet mare care m-au ajutat, oameni pe care, pot sa spun cu mina pe inima, ca ii admir si ii iubesc... nu o sa ii pot uita niciodata.
Nu ma astept sa ma inteleaga cineva, dupa cum am mai spus, nu ma inteleg nici eu cateodata. As vrea doar sa stiu ca voi lasa ceva in urma mea...ca sa pot pleca linistita.

miercuri, 14 ianuarie 2009

An nou

Initial am vrut sa scriu despre lupta care se da in mine zilele astea. Dar m-am razgandit. Voi scrie despre ce a fost. Cat de libera am fost, fara nici o grija, asa cum eram mai demult. Am facut ingerasii in zapada! :) Si mi-am pus o dorinta... acum pare ... nu.. mi-am pus o dorinta, da, mi-am dorit sa... nu pot. Mi-e frica sa imi doresc asa ceva... Cu toate astea atunci am avut curaj sa imi doresc asa ceva. Cat de mult imi place de mine cand am curaj. Parca sunt alta. As vrea sa am curaj si acum. Sa termin lupta. Sa incerc sa nu mai caut raspunsuri in alta parte. Sa caut raspunsurile in mine. Nu stiu din ce motiv astept o aprobare, sau un impuls, sau ...un semn.. ca sa las totul in urma.. sa am curaj sa fiu fericita.
Nu intelegi nimic, nu? Stiu... Cateodata nu ma inteleg nici eu... Cred ca am ajuns din nou la ce vroiam sa scriu initial...

joi, 30 octombrie 2008

zambet

Ieri am cunoscut o persoana care imi aminteste de mine...Zambea tot timpul! Ce zambet prost! :))) Si ochii ii sclipeau. Mi-a spus ca e fericita. Am zambit si eu. Nu pot sa imi scot din cap zambetul ala tamp. Dar e fericita. Cum e el? Mi-a raspuns ca e exact asa cum trebuie sa fie. Si ca il iubeste. Si zambea...Spre seara cand sa ma spal pe dinti, m-am uitat in oglinda si mi-am dat seama ca zambeam. Un zambet tamp :)))

miercuri, 29 octombrie 2008

prima ninsoare

M-am nascut iarna, intr-o noapte de decembrie. Poate si din acest motiv imi place zapada. Prima ninsoare... Anul trecut eram in Bucuresti cand a nins prima oara. Mi-a lipsit emotia pe care o simteam cand eram acasa. Stateam cu orele in geam sa simt aerul rece si intindeam mina sa prind fulgii. Nu pot sa descriu in cuvinte cat de mult insemna pentru mine. Stiam ca e inceputul. Urmau sarbatorile, colindele, mirosul de brad , linistea si eu...fericita.
Obisnuiam sa colind cu mama in bucatarie. Ea facea prajituri si sarmale si ma invata colinde vechi pe care le stia de la bunica ei. Inca am scrise versurile intr-un caiet. Apoi bradul, in fiecare an in alte culori...Mie imi placea sa fie mic si des si sa imprastie un miros puternic. Tata il potrivea in suport, eu cu Ralu il impodobeam. Apoi el isi dadea cu parerea. Eram foarte mindre de bradul nostru.
Imi placea sa ma dau cu sania la buni. Buni facea sarmalele foarte piperate, dar mie imi placeau. Si imi mai placea ulita acoperita de alb si vocile copiilor din sat. Imi placea puntea cu chiciura peste care treceam. Ma uitam la apa inghetata si la lumini...Atata lumina si atata caldura!
Imi amintesc de prietenii mei, cei care au fost in fiecare an acolo sa-mi spuna "La multi ani" dupa Craciun si inainte de Anul Nou.
Imi imaginez ca stau intinsa in zapada si fulgii cad peste mine. Simt aerul rece si mirosul de prajituri. Aud vocea calda a mamei care colinda in casa. Tata fumeaza o tigara in geam, Ralu e cu prietenii ei. Ai mei trebuie sa apara. Mergem la colindat.
A mai trecut un an. Am fost fericita. Zapada m-a spalat de negru. Pot sa imi pun o dorinta. Anul acesta imi doresc sa fii de Craciun cu mine. Sa ma iubesti...Sa stam intinsi in zapada, sa ne spele fulgii pe amindoi si sa ne punem dorinte...