Frig

Ieri seara ne-am certat din nou. Suntem atat de departe unul de celalalt, desi ii simt corpul linga mine. Am simtit nevoia sa zbor din nou. Mi-e frica... Mi-e frica sa nu gasesc usa incuiata.
Ningea linistit si stateam linga fereastra deschisa. Frigul imi intra in suflet. Nu mai auzeam ce imi spune. Cuvintele curgeau pe linga mine fara sa ma ude. Zambeam ca o proasta desi nimic nu era amuzant. Ma gandeam ca odata zburam amindoi si nu ne pasa de nimic... zambeam.
Il iubesc. Zilele astea as pleca undeva in cautarea eului meu ratacit. Dar nu pot sa ma gandesc la mine acum. Incerc sa imi dau seama de ce rana nu se inchide nicioadata. Se spune ca intr-o relatie, unul iubeste mai mult decat celalat.
Imi venea sa pling. Am plecat. L-am lasat acolo cu cuvintele lui.
Frigul de afara imi amortea durerea.

pentru prima oara mi-e frica

Mi-e frica de neputinta mea. Mi-e frica de faptul ca nu stiu ce ma asteapta...Probabil maine, voi fi la fel de increzatoare ca si pina acum, dar azi mi-e frica. Nu am chef sa ma gandesc la nimic, nu am chef decat sa fiu eu asa cum sunt. Dar cum sunt eu?

back home

Sunt acasa. Am lasat Bucurestiul in urma. A fost una din cele mai agitate saptamini din viata mea. Dragii mei, nu va voi uita niciodata, pentru mine ati fost si veti ramine o familie care m-a adoptat si m-a iubit cu bune si cu rele. Va iubesc si va respect! Va multumesc petru tot... va zic la revedere, niciodata adio, sunt sigura ca drumurile noastre se vor mai intersecta...
Pasarea isi continua zborul...

Decizii

Azi m-am trezit zambind. Am luat o decizie. Nu stiu daca este cea mai buna, nu stiu daca imi va fi bine, nu stiu nimic sigur din ce va urma... Stiu doar ca vreau sa fiu fericita, si recunosc ca de data asta am reusit sa ma iau prin surprindere. Am renuntat la multe. De fapt am renuntat la tot ce aveam aici. Dar inima mea e plina de speranta si iubire. Asa sunt eu..asa am fost mereu, am luat decizii neasteptate am facut numeroase schimbari in viata mea. Acum insa, m-am intrecut. E cel mai mare pas pe care l-am facut vreodata, si cea mai grea decizie pe care a trebuit sa o iau.
Sunt fericita si impacata. Recunosc ca o sa-mi lipseasca persoanele dragi de care m-am atasat in 4 ani. Oameni minunati care au fost alaturi de mine, de la care am invatat multe, care au crezut in mine, oameni cu suflet mare care m-au ajutat, oameni pe care, pot sa spun cu mina pe inima, ca ii admir si ii iubesc... nu o sa ii pot uita niciodata.
Nu ma astept sa ma inteleaga cineva, dupa cum am mai spus, nu ma inteleg nici eu cateodata. As vrea doar sa stiu ca voi lasa ceva in urma mea...ca sa pot pleca linistita.

An nou

Initial am vrut sa scriu despre lupta care se da in mine zilele astea. Dar m-am razgandit. Voi scrie despre ce a fost. Cat de libera am fost, fara nici o grija, asa cum eram mai demult. Am facut ingerasii in zapada! :) Si mi-am pus o dorinta... acum pare ... nu.. mi-am pus o dorinta, da, mi-am dorit sa... nu pot. Mi-e frica sa imi doresc asa ceva... Cu toate astea atunci am avut curaj sa imi doresc asa ceva. Cat de mult imi place de mine cand am curaj. Parca sunt alta. As vrea sa am curaj si acum. Sa termin lupta. Sa incerc sa nu mai caut raspunsuri in alta parte. Sa caut raspunsurile in mine. Nu stiu din ce motiv astept o aprobare, sau un impuls, sau ...un semn.. ca sa las totul in urma.. sa am curaj sa fiu fericita.
Nu intelegi nimic, nu? Stiu... Cateodata nu ma inteleg nici eu... Cred ca am ajuns din nou la ce vroiam sa scriu initial...