sâmbătă, 27 iunie 2009

Caterina

Caterina era o tipa din blocul vecin. Zic "era" nu pentru ca a murit, ci pentru ca mi se pare ca nu mai e ea. Tot Caterina o cheama si acum dar parca e din ce in ce mai schimbata. In fine... Vroiam de fapt sa spun ca tipa asta e foarte ciudata. Intr-o zi ploioasa am vazut-o purtand cizme de cauciuc cu flori. Ce retardata! Cum sa porti asa ceva?! Se uita lumea ciudat la tine nu de alta.
Ea e ok asa...draguta, simpatica si sociabila...aparent. Eu totusi cred ca ascunde ceva necurat. Vreo doi baieti umbla in limba dupa ea. De fapt cred ca sunt mai multi. Eu am vazut-o cu ochii mei cand era cu trei la o terasa, la un suc, martini, coada de cocos , ce o fi fost. Cu siguranta e o panarama! Prea multi roiesc in jurul ei. Bine, ea... fata simpatica, recunosc.

joi, 23 aprilie 2009

Soare

Sunt fericita. Sufletul meu primeste mai mult decat poate sa care. Am senzatia ca ma umplu de iubire si ca o sa explodez cat de curand.Iar continutul se va revarsa valuri peste zambet. Primavara asta m-a trezit din lunga-mi visare si m-a ajutat sa realizez cat de important e sa traiesc. Asa ca de ceva vreme incoace traiesc si iubesc sa traiesc.

joi, 19 februarie 2009

Frig

Ieri seara ne-am certat din nou. Suntem atat de departe unul de celalalt, desi ii simt corpul linga mine. Am simtit nevoia sa zbor din nou. Mi-e frica... Mi-e frica sa nu gasesc usa incuiata.
Ningea linistit si stateam linga fereastra deschisa. Frigul imi intra in suflet. Nu mai auzeam ce imi spune. Cuvintele curgeau pe linga mine fara sa ma ude. Zambeam ca o proasta desi nimic nu era amuzant. Ma gandeam ca odata zburam amindoi si nu ne pasa de nimic... zambeam.
Il iubesc. Zilele astea as pleca undeva in cautarea eului meu ratacit. Dar nu pot sa ma gandesc la mine acum. Incerc sa imi dau seama de ce rana nu se inchide nicioadata. Se spune ca intr-o relatie, unul iubeste mai mult decat celalat.
Imi venea sa pling. Am plecat. L-am lasat acolo cu cuvintele lui.
Frigul de afara imi amortea durerea.

vineri, 6 februarie 2009

pentru prima oara mi-e frica

Mi-e frica de neputinta mea. Mi-e frica de faptul ca nu stiu ce ma asteapta...Probabil maine, voi fi la fel de increzatoare ca si pina acum, dar azi mi-e frica. Nu am chef sa ma gandesc la nimic, nu am chef decat sa fiu eu asa cum sunt. Dar cum sunt eu?

miercuri, 4 februarie 2009

back home

Sunt acasa. Am lasat Bucurestiul in urma. A fost una din cele mai agitate saptamini din viata mea. Dragii mei, nu va voi uita niciodata, pentru mine ati fost si veti ramine o familie care m-a adoptat si m-a iubit cu bune si cu rele. Va iubesc si va respect! Va multumesc petru tot... va zic la revedere, niciodata adio, sunt sigura ca drumurile noastre se vor mai intersecta...
Pasarea isi continua zborul...