Cuvinte care curg...

...asa cum picaturile de ploaie curg pe parbriz. Sunetul motorului e singurul care imi impartaseste gandurile. Tu stai si nu spui nimic. Intre timp visez la o plaja albastra cu nori de puf si nisip fin. Vad umbrelute impletite si vad muzica. O simt... Curge lin ca si picaturile de ploaie care se intetesc in palma mea. Pasii imi clipocesc prin baltoacele din drum. Trotuarul pare ca nu se mai sfarseste. Curcubeul imi face cu mina. Inca putin si dau de soare. Zambetul tau ma stinjeneste. Imi vine sa imi acopar obrajii, sa nu te atinga caldura lor.
Poate maine nu vei mai spune nimic. Poate imi vei spune totul. Ca atunci cand am fost pe Luna si am mincat maciese. Erau dulci si ma intepau. Tie nu ti-au placut atat de mult. Dar te-am convins ca sunt bune. Acum nu mai pot pleca pe Luna. De fiecare data cand esti absent Luna imi pare tot mai departe.
Iti amintesti cand mi-ai spart dimineata cu vocea ta? Vocea ta... abia daca mi-o mai amintesc. In acea dimineata mi s-a parut ca visez. Si cand am coborat, erai tu, atat de firesc. Mi-ai adus maciese. Ce bune au fost! Mi-ai povestit atunci cum se imbata parfumul noptii cu sunetul diminetii, si mi-ai mai spus ca nu ai mai fost cu cineva pina atunci pe Luna. Imi parea dupa cum am mai spus, un vis.
Mi-am stricat umbrela galbena. Acum ma uda ploaia. M-am saturat de ploaie chiar daca picaturile ei curg lin. Ti-am spus vreodata ca sunt frumoasa? Ti-am spus ca imi plac ochii mei? Am cele mai frumoase maini... de cand te-am atins pe tine, si de cand te vad mai mereu ochii-mi au capatat o stralucire stranie si de atunci mi-ai spus ca sunt si mai frumoasa decat ieri.
De ce te uiti la mine? Traficul e infernal si ploaia nu inceteaza. Cand ai venit tu, am crezut ca te cunosc de undeva. Te cunoasteam din vise, din cosmaruri si din picaturile de ploaie. Dar nu mi-a parut niciodata rau ca te cunosc. M-ai invatat sa fac vantul sa nu mai sufle, frigul sa nu mai doara si soarele sa nu mai arda. A fost atat de usor.
Liniste din nou... de fapt ca si pina acum. Tu stai nemiscat si cuvintele curg... asa cum picaturile de ploaie curg pe parbriz.

saracuta de mine...bu-hu

Daca pentru o lunga perioada de timp am crezut ca o sa cad de-a dreptul in prapastia tristetii, azi m-am simtit bine, bine si atat. Nu ca mi-ar fi mers extraordinar la munca sau in viata personala, ci pentru ca m-am gandit eu asa in timp ce ma prajeam la solar (destul de nasol dar de ce sa mint...cum fac altii) ca viata mea nu e tocmai perfecta dar poate imi gasesc si eu locul in orasul asta mic si inghesuit si mult prea plictisitor pentru mine. Nu vreau sa jignesc muresenii , sau de fapt nici nu imi pasa, avem un oras frumos...si trist..sau cel putin trist uneori. Cat despre oameni, daca tot am dat-o in diverse, sunt redusi in mare parte si seci si ma enerveaza. Ma intrebi de ce sunt inca aici?! Ma lupt cu cealalta eu care imi spune sa raman...inca.

cad

Uneori mi-ar placea sa fiu printesa si uit ca printesele exista doar in basme.

Simt ca ma prabusesc si prapastia in care cad nu mai are sfarsit.

Pling si realizez ca lacrimile mele sunt degeaba.

Zambesc dar stiu ca zambetul meu e inghetat.

Tot ce ating se transforma in fum si nu stiu cum sa ma opresc.

Te vreau numai al meu si stiu ca traiesc intr-un basm in care eu sunt printesa.

MA INTREB CINE SE UITA LA NOI

Acum cand esti asa de jos si iti vine sa iti tai venele la propriu, cand te afunzi in mizerie tot mai mult desi esti foarte curat, cand scoti pe gura numai gunoaie desi altadata cuvintele-ti erau fagure de miere, acum cand te uiti in oglinda si o scuipi....ma intreb cine se uita la tine...cine se uita la mine....cine se uita la noi...cine scrie aceste scenarii atat de proaste, mai proaste decat ale unei telenovele,cine muta pionii pe tabla si cine gaseste happyendingurile astea de toata jena. Imi vine sa imi tai venele la propriu, ma afund in mizerie...miere..oglinda..cine?

Se intampla minuni in fiecare zi :)

Imi tot spun de ceva vreme incoace ca totul se va schimba si ca va fi ok si pentru mine din toate privintele. Stiu ca ma amgesc si ca asa ceva nu exista, dar daca...
Daca eu ca om limitat reusesc sa trec peste toate, de ce nu s-ar intampla minuni?! Tu crezi in minuni? Eu vreau sa cred. Vreau sa cred ca dupa o furtuna crunta, iese soarele stralucitor si triumfator. Vreau sa cred ca maine imi va iesi ciorba buna pentru ca am sa gasesc ingredientul minune, vreu sa cred ca ma voi uita in oglinda si parul imi va arata foarte bine, vreau sa cred ca atunci cand il voi suna imi va spune ca ma iubeste... Ce?! Ti se par niste lucruri normale? De cand? De ce? Crezi ca nu e posibil sa se intample invers?
Eu cred in minuni. Mi se intampla in fiecare zi. :)