Things will never be the same again..

Ma gandesc la trecut si la cum erau lucrurile odinioara, cum eram eu, cum era el, cum eram toti...Suntem tot noi dar parca altfel...Stiu ca nimic nu va mai fi la fel cum a fost odata...e un cliseu ce spun acum, dar nu cred ca e o prostie ca uneori sa simt nevoia ca totul sa fie cum a fost...mai demult, la inceput. E foarte greu sa traiesti asa cum vrei, nu credeam ca as putea spune asta vreodata, mai demult credeam ca pot sa fac numai ce vreau si sa traiesc numai cum vreau, fara constrangeri, fara resentimente, fara sa imi para rau de nimic. Poate tocmai de aceea imi placea de mine mai mult in trecut. Mi-e atat de dor de unele lucruri, de siguranta zilei de maine, de increderea pe care o aveam in oameni, de increderea pe care o aveam in mine. Ma ridicam de fiecare data cand ma loveam, insa acum e din ce in ce mai greu sa o fac. De ce oamenii se schimba? O intrebare pe cat de puerila pe atat de fireasca...Sa fie oare numai problemele pe care le avem la locul de munca sau acasa, sau faptul ca trece timpul peste noi si inevitabil ne maturizam cu fiecare an care trece? De ce nu putem sa ne adaptam trairile de libertate si siguranta la 23, 24, 25 de ani așa cum o faceam la 18, 19 sau 20? De ce nu putem sa ne maturizam fara sa omoram ce e mai frumos in sufletul omenesc...iubirea pentru noi înșine..pentru spiritul liber si nebunie...pentru ceea ce ne-a făcut odată frumoși în ochii celuilalt?
Imi vine greu sa cred ca cineva va putea sa raspunda la aceste intrebari, sau daca o va putea face, nu cred ca e cineva care nu isi doreste sa nu fi pierdut pe drum inocenta si candoarea, pofta de viata, de a trai frumos. Poate gresesc, si poate altii stiu sa se adapteze noilor cerinte...Atunci nu-mi rămâne de făcut decât să ma documentez in continuare pina voi reusi sa imi scot intrebarile astea din cap.

FILM,,,

Lucrurile incep sa o ia razna si ma simt din ce in ce mai singura...nu mai stiu cine sunt, nu mai stiu nici macar cine am fost. Fata cu picioarele pe pamant care ma credeam, nu mai sunt eu..nu mai pot sa ma regasesc..nici in ceea ce fac...nici in ceea ce simt. asa ca fac ceea ce stiu eu sa fac atunci cand nimic nu merge asa cum ar trebui...plang...si parca astept ca atunci cand pling sa vina cineva sa ma intrebe de ce pling si sa ma aline asa cum o facea mama cand eram mica. Dar alinarea nu vine, nici de la mama, nici de la altcineva...Iar a doua zi uit totul sau daca nu uit probabil pitesc totul intr-un colt al sufletului si incerc sa ma prefac...doar ca trece un timp si nu stiu cum se intampla ca toate vin la suprafata si pling din nou...si a doua zi iar...si a treia zi iar...si tot asa pina cand nu voi mai avea lacrimi...si poate atunci nu voi mai putea sa ascund nimic, sa ma prefac nici atat...si voi zbura...asa cum am mai facut-o...pina atunci pling...

azi mi-e dor de mine..

Fiecare ar vrea uneori sa fie altfel decat este. Azi mi-e dor de mine, cea fara responasbilitati. Mi-e dor sa am parul scurt si roz, sa imi mai pot pune un cerecel in buza, mi-e dor sa zbor si sa cant..dar na..coborand in realitate imi dau seama ca facand toatea astea ma desprind de realitatea lor..si deocamdata aici traiesc, in asa zisa realitate. sa vedem cat mai rezist...noroc ca sunt inca tinara...mai am timp sa evadez sau sa plec de tot!

primavara...

A venit primavara! Aproape ca nu am observat, atat de inecata am fost in ultima perioada in ganduri, framantari si munca. Azi in schimb m-a batut soarele pe fata si m-am trezit cu primavara in suflet. Poate o fi asta motivul bunei mele dispozitii, sau poate faptul ca peste doua zile plec in Olanda. Dupa o lunga perioada de stres mi-am luat un concediu. Si cum nu vreau sa ma odihnesc prea mult, plec in Olanda. Plecam...vine si pufosul cu mine :) Abia astept sa vad tot, sa incerc tot sa simt tot si sa cumpar tot. Me so happy!!! In rest totul bine si frumos, am inceput sa ma obisnuiesc cu volumul mare de munca si cu mizeriile vietii. Ma gandesc ca poate primavara imi va aduce mai multa liniste. In Olanda sta my sis.. si ma duc la ea...Cu riscul de a ma repeta, abia astept!!!

Cuvinte care curg...

...asa cum picaturile de ploaie curg pe parbriz. Sunetul motorului e singurul care imi impartaseste gandurile. Tu stai si nu spui nimic. Intre timp visez la o plaja albastra cu nori de puf si nisip fin. Vad umbrelute impletite si vad muzica. O simt... Curge lin ca si picaturile de ploaie care se intetesc in palma mea. Pasii imi clipocesc prin baltoacele din drum. Trotuarul pare ca nu se mai sfarseste. Curcubeul imi face cu mina. Inca putin si dau de soare. Zambetul tau ma stinjeneste. Imi vine sa imi acopar obrajii, sa nu te atinga caldura lor.
Poate maine nu vei mai spune nimic. Poate imi vei spune totul. Ca atunci cand am fost pe Luna si am mincat maciese. Erau dulci si ma intepau. Tie nu ti-au placut atat de mult. Dar te-am convins ca sunt bune. Acum nu mai pot pleca pe Luna. De fiecare data cand esti absent Luna imi pare tot mai departe.
Iti amintesti cand mi-ai spart dimineata cu vocea ta? Vocea ta... abia daca mi-o mai amintesc. In acea dimineata mi s-a parut ca visez. Si cand am coborat, erai tu, atat de firesc. Mi-ai adus maciese. Ce bune au fost! Mi-ai povestit atunci cum se imbata parfumul noptii cu sunetul diminetii, si mi-ai mai spus ca nu ai mai fost cu cineva pina atunci pe Luna. Imi parea dupa cum am mai spus, un vis.
Mi-am stricat umbrela galbena. Acum ma uda ploaia. M-am saturat de ploaie chiar daca picaturile ei curg lin. Ti-am spus vreodata ca sunt frumoasa? Ti-am spus ca imi plac ochii mei? Am cele mai frumoase maini... de cand te-am atins pe tine, si de cand te vad mai mereu ochii-mi au capatat o stralucire stranie si de atunci mi-ai spus ca sunt si mai frumoasa decat ieri.
De ce te uiti la mine? Traficul e infernal si ploaia nu inceteaza. Cand ai venit tu, am crezut ca te cunosc de undeva. Te cunoasteam din vise, din cosmaruri si din picaturile de ploaie. Dar nu mi-a parut niciodata rau ca te cunosc. M-ai invatat sa fac vantul sa nu mai sufle, frigul sa nu mai doara si soarele sa nu mai arda. A fost atat de usor.
Liniste din nou... de fapt ca si pina acum. Tu stai nemiscat si cuvintele curg... asa cum picaturile de ploaie curg pe parbriz.