atunci cand

Ce se intampla atunci cand uiti cine e linga tine, cine te sprijina, cine te accepta asa cum esti, cine iti intelege toate temerile si cine a invatat sa treaca peste toate, cine renunta la tot, cine te ingrijeste cand esti bolnav? Ce se intampla cand uiti umarul pe care plangi in momentele grele, mina care te mingaie si iti sterge lacrimile cand sufletul tau arde de durere, cand uiti cine te-a facut odata cel mai fericit om de pe pamant? Ce se intampla cand uiti de flori, de vorbe frumoase si scrisori de dragoste, de biletele lasate pe frigider sau de melodii ascultate in miez de noapte, de promisiuni si regrete, de imensitatea sentimentului pe care acel cineva ti-l oferea candva? Ce se intampla atunci cand uiti sa spui si sa simti ca iubesti?

the movie

So... e vorba despre filmul ăsta pe care îl urmăresc de ceva timp încoace. Most people cred ca în viaţa reală nu se întâmplă nimic din ceea ce vezi în filme, drama şi romantismul şi faza aia când el fuge după ea la aeroport si...bang...happy ending. În filmul ăsta e puţin diferit, oamenii chiar suferă şi chiar dacă te aştepţi la un final fericit, sfârşitul nu este aşa de previzibil. E ciudat cum drumul părea atât de drept şi dintr-o dată trebuie să alegi una din bifurcaţiile sale. E ciudat cum te trezeşti într-o dimineaţă şi tot ceea ce era certitudine pare minciună, iubirea rămâne goală iar pasiunea s-a stins. În filmul ăsta realitatea e altfel decît am perceput-o. Şi dintr-o dată nu mai contează că soarele răsare, că miroase a liliac, că am mîncat măcieşe pe Lună sau că am plecat de undeva pentru a ajunge nicăieri. Nu mai contează nimic, pentru că nu îi mai pasă nimănui. Odată era nebunia şi zâmbetul şi sufletul curat. Şi oricât ai încerca să mă convingi, iubirea e cea mai importantă, faptul că simţi că te sufoci dacă nu respiri acelaş aer cu al persoanei iubite....Asta e cel mai important, de aici curg toate şi dorinţa de a fi mai bine şi comunicarea şi pasiunea. Oricum filmul ăsta, scenariul ăsta nu este definitivat. Fiecare dintre noi putem să mai scriem o pagină sau chiar căteva rînduri...important e cum le scriem... Însă mă intreb, dacă certitudinea pare minciună, iubirea a rămas goală iar pasiunea s-a stins, ce rost mai are să scrii un final? Ai fost nebunia mea, motivul pentru care am simţit tot şi am renunţat la tot, ai fost zâmbetul care m-a făcut fericită...nu regret nimic...doar că mi-e teamă de final....sau de faptul că vei rămâne un personaj secundar....

2011

Un an nou, un job nou, si sper sa mai apara noutati pe parcurs. Inceputul? Mi se pare promitator dar astept cu nerabdare surprize...daca se poate placute, daca nu, ma descurc eu. In ultimul timp mi-am cam testat limitele... pe toate planurile :) Anul acesta mi-am propus sa imi indeplinesc mai multe dorinte, mult mai multe decat anul trecut. Si am asa un feeling ca totul va fi bine si voi face tot ce mi-am propus. 2011 imi pare un an lung...am timp...

De la inceput...

Ma simt datoare sa consemnez anumite evenimente importante din viata mea, nu de alta dar candva ma voi uita inapoi si nu as vrea sa ratez nimic din ce am facut. Sau nu am facut. E decembrie, mai e putin pina la ziua mea si apoi pina la sfarsitul anului. M-am plictisit, cred...cand ma plictisesc schimb ceva..si de ceva vreme buna nu am mai schimbat nimic. Era cazul sa se intample. Asadar m-am decis. De data asta parca a fost mai usor decat data trecuta. Sau poate nu imi mai amintesc eu bine..intradevar si atunci m-am decis intr-o noapte. Ma amuza felul meu de a fi, Parca nu ma astept de la mine sa fac chestii de genu' iar cand se intampla am impresia ca sunt adevarata eu. Raman in oras...deocamdata....:)

oare asta trebuia sa se intample? inca nu m-a dat nimic peste cap...astept...sunt chiar curioasa...

ultimul timp

Erai frumos si matur. Si sigur pe tine. Si ai spus foarte concis si la fel de sigur, ca te-ai decis, nu...nu ca te-ai decis...ca ai ales...ca stii acum cu cine vrei sa iti petreci restul zilelor. Pareai atat de fericit. Niciodata nu te-am vazut atat de fericit, de parca toate grijile tale ar fi disparut. Si mi-ai mai spus ca ai gasit la ea tot ceea ce nu ai gasit la mine, ca esti linistit si ca eu nu mai contez, din senin. Nu imi mai amintesc de ce nu am putut sa rostesc nici un cuvant, poate pentru ca mi se parea ireal si stiam ca e ireal dar cu toate acestea totul era atat de real. Nu ai mai zis nimic apoi, ci ai asteptat ca din spate sa vina cineva sa confirme tot ce mi-ai spus. Si a venit...ma asteptam sa ma vad pe mine, dar nu eram eu...era ea...la fel de sigura ca si tine, cu sacoul ei impecabil si un zambet inocent care pana atunci m-a pacalit. Si a spus ca nu e vina ei ca lucrurile se intampla si ca in sfarsit e fericita. Adevarul este ca erati amindoi atat de fericiti unul langa altul! Nu stiam ce sa simt, nu stiam sa reactionez, lacrimile mi-au fost singurul raspuns...M-am uitat mai bine la ea si mi-am dat seama ca nu sunt eu deloc, ca nici macar nu semanam. Cel mai trist este ca voi doi mi-ati parut foarte potriviti. Ea mi-a spus ca noaptea trecuta ati facut dragoste si ca relatia dureaza de ceva vreme dar v-a fost mila sa imi spuneti. Imi era mila de mine si mie...Nu am putut sa te condamn, sau sa o condamn pe ea, pina la urma nu puteam sa controlez ce avea sa se intample. Pentru prima oara atunci am simtit ca trebuie sa plec... Apoi nu am mai putut sa dorm...
Tot ceea ce se intampla in ultimul timp mi se pare stupid...stupid si infricosator. Cand zic "ultimul timp" nu stiu daca ma refer la ultimele zile sau la ultimele luni. In fine..in ultimul timp cineva mi-a spus ceva ce a trezit o energie ciudata in mine. A fost o seara de care probabil m-am temut toata viata mea desi nu stiam ca va sa vina. M-am temut apoi si pentru trecut si pentru viitor. Nu incerca sa te opui unui ceva care va veni oricum, acum, peste doua saptamini sau poate peste cateva luni....poate in ultimul timp.
Ceva care imi va schimba viata, care ma va da peste cap, in bine sau in rau ramine de vazut, asta mi-a spus cineva. Si mi-a spus mai multe dar ma inspaimanta ca acum stiu si ca s-ar putea sa iau totul ca pe un semn si apoi totul sa se transforme intr-un mare adevar. Ma inspaimanta acum, in ultimul timp ca numar totul, si ca stiu ce numar si ce mi-a spus in acelas timp...in ultimul timp...