prima ninsoare

M-am nascut iarna, intr-o noapte de decembrie. Poate si din acest motiv imi place zapada. Prima ninsoare... Anul trecut eram in Bucuresti cand a nins prima oara. Mi-a lipsit emotia pe care o simteam cand eram acasa. Stateam cu orele in geam sa simt aerul rece si intindeam mina sa prind fulgii. Nu pot sa descriu in cuvinte cat de mult insemna pentru mine. Stiam ca e inceputul. Urmau sarbatorile, colindele, mirosul de brad , linistea si eu...fericita.
Obisnuiam sa colind cu mama in bucatarie. Ea facea prajituri si sarmale si ma invata colinde vechi pe care le stia de la bunica ei. Inca am scrise versurile intr-un caiet. Apoi bradul, in fiecare an in alte culori...Mie imi placea sa fie mic si des si sa imprastie un miros puternic. Tata il potrivea in suport, eu cu Ralu il impodobeam. Apoi el isi dadea cu parerea. Eram foarte mindre de bradul nostru.
Imi placea sa ma dau cu sania la buni. Buni facea sarmalele foarte piperate, dar mie imi placeau. Si imi mai placea ulita acoperita de alb si vocile copiilor din sat. Imi placea puntea cu chiciura peste care treceam. Ma uitam la apa inghetata si la lumini...Atata lumina si atata caldura!
Imi amintesc de prietenii mei, cei care au fost in fiecare an acolo sa-mi spuna "La multi ani" dupa Craciun si inainte de Anul Nou.
Imi imaginez ca stau intinsa in zapada si fulgii cad peste mine. Simt aerul rece si mirosul de prajituri. Aud vocea calda a mamei care colinda in casa. Tata fumeaza o tigara in geam, Ralu e cu prietenii ei. Ai mei trebuie sa apara. Mergem la colindat.
A mai trecut un an. Am fost fericita. Zapada m-a spalat de negru. Pot sa imi pun o dorinta. Anul acesta imi doresc sa fii de Craciun cu mine. Sa ma iubesti...Sa stam intinsi in zapada, sa ne spele fulgii pe amindoi si sa ne punem dorinte...