Se simtea invaluita de un sentiment pe care nu putea sa il descrie nici cum. Simtea durere, dar nu o durere sfasietoare, simtea dezgust dar nu stia daca e tocmai cuvantul potrivit, simtea frustrare dar nu stia vis-a vis de ce si in acelasi timp mai simtea neputinta, de parca ar fi fost o papusa cu sfori. Incerca sa isi aminteasca daca nu cumva a mai trait vreodata sentimentul acela, pentru ca ii parea cunoscut dar trecuse atat de mult timp de atunci incat nu mai avea elementele necesare sa faca o comparatie corecta. Acelasi zambet dar indreptat parca altcuiva, aceeasi privire dar nu atintita asupra ei si aceleasi maini dar care nu mai produceau vibratie.
Deja de ceva timp isi facea filme despre cum ar trebui sa fie, despre ce e corect sa se intample sau care ar fi reactia cea mai potrivita din partea aceluiasi el. Si uneori avea momente de luciditate cand credea ca va reusi sa resusciteze o relatie, ca vor reusi impreuna. Si asa cum a obisnuit-o viata, pe carare apareau adesea crengi care i se agatau de haine si care parca ii aminteau ca se minte, ca se mint amandoi. Au discutat despre faptul ca timpul a trecut peste ei, de nenumarate ori, au vorbit si despre ce isi doresc sau nu isi doresc, si dupa fiecare discutie totul parea mult mai clar insa nu toate confesiunile erau adevarate, in sensul ca nu isi spuneau chiar tot. Si chiar si cand primele raze ale diminetii aduceau cu ele adevarul, acesta era limpede doar temporar. Negura punea stapanire din nou pe ceea ce aveau ei si se simteau din nou singuri. In loc sa isi zambeasca, sa se priveasca sau sa se atinga, se lasau agatati de crengile din jur.
Caterina nu e o fata asa cum intalnesti, sau cel putin eu nu am mai intalnit. Are capacitatea de a se metamorfoza in aproape orice isi doreste. Cateodata ai impresia ca detine o putere magica cu care din o boare calda si parfumata de vara se poate transforma intr-un ger naprasnic de iarna. Extremele au fost mereu problema ei. Nu a stiut sa fie constanta si nici nu a vrut sa lase vreo norma sociala sa ii impuna cum sa fie. E foarte ciudata Caterina. Desi magia ei nu a disparut niciodata mi se pare ca o foloseste din ce in ce mai rar. E pierduta si simte ca nici zambetul, nici privirea si nici atingerea mainii nu mai sunt doar ale ei. Iar magia nu a facut decat sa inrautateasca lucrurile. Mereu. Ieri parea ca isi revine, ca speranta a prins radacini din nou in sufletul ei insa azi, Caterina se simte invaluita de un sentiment pe care nu il poate descrie nici cum.
Cea mai neclara ii este discrepanta intre ceea ce i-a spus acelasi el si ce i-au aratat crengile prinse de haine. Acelasi el i-a adus claritatea pentru ca apoi odata prinsa de crengile de pe carare, sa se simta mintita si inselata. Insa negura mai avea o componenta. Cu ce drept se simte mintita si inselata, atata timp cat si ea minte si inseala la randul ei?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu