Nu am mai scris de foarte mult timp...Cred ca nu am avut curajul sa imi citesc apoi randurile si sa nu fiu mai dezamagita decat sunt. Au trecut si 25 de ani...si veti spune ca vor mai trece si altii. Problema este ca au trecut si m-au surprins, m-au dezamagit si m-au facut sa uit cine sunt..mai bine spus cine eram. Este foarte evident ca m-am schimbat mult si ca nu mai sunt pe placul multora dintre cunoscutii mei. Sincer, nici eu nu mai sunt pe placul meu. Probabil de aici atatia pitici si atatea frustrari. Dar in seara asta mi-am dat seama de ceva. Nici nu pot dar mai important, nici nu mai vreau sa fiu cum eram odata. Ca doar de asta trece timpul, pentru a schimba ceva la noi. Cine pricepe ca asta e ok, cine nu...ajunge ca mine. Pina in seara asta cand am realizat ca poate nu voi mai fi fericita cu mine niciodata, dar cu altii?!.. Ghinion.. dar un lucru e cert...Nu voi mai incerca sa imi scuz comportamentul si atitudinea, doar pentru ca in mod normal eram intr-un fel. Voi incerca sa nu mai imi fie teama sa fiu ursuza daca asta simt si nici sa fac lucruri pe care nu vreau sa le fac numai pentru a multumi pe cineva. Cu atat mai mult cu cat acel cineva probabil ca nici nu a incercat sa tina pasul cu schimbarea mea. Cand tii la cineva, o faci pentru ca in timp s-au adunat multe amintiri placute si acea persoana in viata ta a insemnat ceva. In momentul in care persoana respectiva se schimba si nu mai e asa cum vrei si cum o stiai, automat sentimentele tale sau felul in care o privesti se schimba, nu?! Ei bine, uitati-va bine la mine...M-am schimbat si nu voi mai fi niciodata la fel! Si cine spune ca timpul nu l-a schimbat se minte singur foarte bine. Poti sa te minti, dar cu cat accepti mai repede noul tu, cu atat mai bine...e mai greu cu acceptarea...cum spuneam nici mie nu imi place in totalitate de noua eu. Dar incerc sa o inteleg...pentru ca voi trai cu ea pentru tot restul vietii mele...si m-am saturat sa fiu nefericita pentru ca sunt eu. Dupa ce ma accept, ramine o singura problema, o sa ma accepti si tu? Vei mai tine la mine? Ma vei mai iubi si tu cand nu voi mai fi la fel? Noii noi vor mai fi compatibili? Raspunsurile la aceste intrebari sunt cele care ma panicheaza cel mai tare!
Nu mi-e frica de varsta pe care o am, nu mi-e frica de batranete sau alte deastea, mi-e frica de faptul ca nu foarte multi vor putea sa ma intelega asa cum sunt eu acum...si mi-e frica si ca eu nu voi mai putea sa ii inteleg...asa trece timpul peste noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu